Aseară, pentru prima oară de când a început criza și toată nebunia Covid, am ascultat știri.
Noi nu avem televizor în casă și am prins știrile de seară/noapte, ce or fi fost ele, în online. Spartan se uita pe o aplicație în telefon și am rămas și eu să ascult.
┃Eram în Cehia când a început tot. Un prieten a adus vorba într-o zi despre Covid – situația din China. Habar nu aveam. Nu am dat mare importanță.
Apoi, câteva zile mai târziu, am zburat înapoi acasă și am văzut ceva diferit pe aeroporturi, apăruseră măști și mănuși de protecție, erau ceva ghișee separate pentru veniții din China și câteva afișe. Tot nu m-am îngrijorat, dar am luat aminte.
Am plecat iar în Cehia, unde mi-am văzut de filmări, fără nicio treabă cu ce se întâmpla în afara bulei mele. M-am întors acasă aproape de finele lui februarie, în plină ”febră” Covid. Câteva zile mai târziu am înțeles că fusesem norocoasă că ajunsesem cu bine acasă, dacă mai durau filmările nițel, probabil rămâneam blocată în Praga.┃
Anyway, am făcut paranteza asta ca să spun că, efectiv, nu am urmărit subiectul, doar l-am trăit spontan, și am ales să mă informez pe parcurs doar din surse de genul jurnale medicale, comunicate oficiale și prieteni despre care știu că nu se joacă aiurea cu informațiile.
Închidem paranteza.
Soooo, m-am uitat aseară la știri…. Și m-a lovit ciocanul lui Thor. And this is an understatement.
Nu vorbesc despre ce am auzit și am văzut, efectiv, despre cifre, comunicate și măsuri, despre situația din România, SUA sau Italia.
Vreau să vorbesc despre ce AM SIMȚIT. Și ce am gândit.
Ca un om care nu a urmărit în mod direct și constant subiectul, nu caută pe google, nu dă click pe link-uri în Facebook, nu deschide articole decât foarte, foarte rar, tot ce am văzut aseară m-a îngenuncheat.
Și acum îmi caut cuvintele….
Am simțit aproape instant un soi de atac de panică, am început să respir mai repede, inima mi-a luat-o razna și am avut o senzație de sufocare.
În timpul ăsta îmi năvăleau în cap tsunami după tsunami de gânduri și scenarii fataliste, nu o să intru în detalii ca să nu dau idei și altora, dar, hei!, a fost urât în capul meu în acele momente.
Și am rămas agățată în știri până după miezul nopții. Ceva ca o paralizie, ca o dependență instantă, ca și cum îmi făcea bine că îmi făcea rău….
Da, știu teoria, biasul negativ, da, dar este mind-blowing când ajungi să îl experimentezi la o asemenea intensitate.
Apoi a venit un somn pe reprize, în care mă trezeam brusc și aveam energie cât pentru zece, ceva neobișnuit, o stare de alertă pe care abia am reușit să o calmez. Dimineața m-am trezit înaintea alarmei, în același ton negativ, dar de data asta cu o urmă de neputință și cu ceva ce semăna a stare ușor-depresivă. Ca și cum nu avea rost să mă dau jos din pat.
SH…T! This is not me!
În toată învălmășeala emoțională de aseară, a existat ceva despre care vreau să vorbim, și asta la modul cel mai serios.
JURNALUL DE IZOLARE
A intrat în direct un psiholog, nu îi rețin numele, sorry, și a vorbit despre impactul pe care îl are izolarea asupra psihicului.
By the way, dacă vreodată a fost nevoie de psihologi, now is the time!
Mă știți o mare susținătoare a igienei mentale, a igienei psihice și emoționale, iar acum este fix momentul să ne gândim să discutăm cu un specialist.
Așa cum ne spălăm pe dinți sau cum ne ducem la dentist, așa cum apelăm la un instalator când începe o țeavă să picure în baie, așa cum mergem cu mașina în service, la fel ar trebui și să ne ocupăm și de echilibrul nostru mental.
O să susțin asta sus și tare mereu, în orice context, dar mai ales acum.
Să revenim. So, psihologul de la știri, îl felicit de la depărtare, mi-ar fi plăcut să știu cine este ca să îi dau tag și share și o coroană virtuală de lauri.
Acest specialist a vorbit despre JURNALUL DE IZOLARE.
Mai precis, un caiet, carnet, jurnal (hârtie, așadar, nu aplicație pe telefon) în care să scriem de mână zilnic tot ce ne apasă, să ne notăm gândurile, să descărcăm emoțiile și orice altceva simțim noi că mai avem de descărcat.
Tot el sugerează să alcătuim 3 liste:
- Listă cu ce ne place – activități ușor de făcut acasă, care ne fac mare plăcere, ne umplu de bucurie, au sens pentru noi, dau un plus de valoare zilei noastre
- Listă cu punctele noastre forte – ne sugerează să planificăm cel puțin un comportament pe zi, o acțiune care să fie în acord cu unul dintre punctele noastre forte
- Listă cu valorile noastre capitale – again, ne spune să planificăm cel puțin un comportament congruent cu una dintre valorile noastre
Să facem zilnic cel puțin câte o acțiune din fiecare categorie de mai sus.
Pe românește, să zicem că mie îmi place să croșetez, consider că unul dintre punctele mele forte este capacitatea de a învăța rapid și una dintre valorile mele capitale este familia.
Probabil voi alege un proiect simpatic de croșetat, astfel încât să lucrez un pic în fiecare zi la el, o să încep un curs online și voi rezerva timp special pentru statul cu ai mei, să ne jucăm un joc împreună sau să ne uităm la un film sau să pictăm….
Așa înțeleg eu ce a sugerat domnul de aseară.
Tot el a vorbit despre ceva ce m-a uns pe suflet și DA, este absolut ESENȚIAL ca să ne păstrăm echilibrul mental și să oferim creierului nostru o structură în care se poate regăsi.
PLANIFICAREA ZILEI
Psihologul de la știri a recomandat să ne planificam zilele și să facem asta urmând 2 direcții:
- Activități comune
- Activități individuale
În cazul în care #stămacasă împreună cu alte persoane – copii, partener, părinți, etc. – este necesar să planificăm împreună anumite activități.
Nu sunt specialist și nu vreau să pară că îi pun cuvinte în gură domnului psiholog, așa că nu voi intra aici în detalii, dar urmează un frumos articol despre cum ne planificăm ziua din perspectiva unui expert în planificare și time management.
Activitățile individuale trebuie planificate în egală măsură, și nu doar cele de work from home, ci mai ales cele care crează spațiu personal.
La finele intervenției lui, psihologul a sugerat să ne raportăm la izolare ca la o oportunitate de dezvoltare personală, iar nu ca la o pedeapsă, ca la ceva impus, ca la o neplăcere sau ca la ceva catastrofic.
Am notat ce a zis el în timp real – eu sunt mai tocilară, doar mă știți 😀 – și ceea ce a spus acest domn m-a făcut să închid știrile și să respir.
Nu au trecut 24 de ore de la știrile sufletului și de la ciocanul lui Covid pe care l-am luat direct în moalele capului, dar mă redresez încet și mă întorc mai înțeleaptă în bula mea. Și un pic mai conștientă de ce e pe-afară, în mințile și în inimile celor care se expun în mod constant la știri și la toată nebunia asta.
Acum știu și cum pot eu contribui mai mult, așa că aveți aici pentru download și lucru 3 fișe inspirate din sugestiile psihologului-de-la-știri, fără a-mi asuma în vreun fel meritul conținutului.
Dacă ți-a plăcut articolul și dacă ți s-a părut util, distribuie-l în social media și trimite-l acelor prieteni care crezi că vor folosi informațiile prezentate aici.
Cu drag,
