Autoizolarea – primele concluzii

Postat pe by Madalina Preda

Sooooo…. au trecut 7 zile de când m-am autoizolat și am făcut asta împreună cu întreaga familie.

Noi suntem mulți, suntem 5, cu vârste cuprinse între 2 și 40 și ceva de ani, așa că am ceva de povestit din mai multe perspective.

În cele ce urmează o să vorbim despre:

  • ce provizii am făcut și cum ne-am organizat
  • cum ne descurcăm cu 3 copii energici și plini de inițiative
  • ce necunoscute au apărut și cum avem de gând să le rezolvăm
  • ce facem în mod concret toată ziua
  • ce planuri avem pentru perioada următoare

 

hai cu proviziile!

 

Vă spun din start că noi am luat-o ușor. Asta fiindcă, deși suntem o familie mare, nu prea consumăm lucruri.

Ne-am format deja niște obiceiuri simplificate de consum și asta cred că ajută.

Noi practicăm de ceva vreme un sistem foarte bun de meal planning care presupune planificarea din vreme a meniului pentru următoarea perioadă.

AICI poți asculta un episod de podcast despre bugete și meal planning.

Ce-i drept, sistemul meu era conceput pentru o săptămână, dar a fost foarte ușor să îl extind și să îl adaptez la 3 săptămâni. And so I did.

Din meniul nostru lipsesc mezelurile, dulciurile, produsele de panificație, brânzeturile procesate, semi-preparatele, sucurile, snack-urile și nici la capitolul ”carne” nu ne prea lăudăm.

Mâncăm în schimb mult iaurt, bem mult kefir, legume și fructe cât cuprinde, ne facem pâinea și dulciurile în casă și să fie găinile sănătoase să ne dea cât mai multe ouă. Și să aibă balta pește! 🙂

Ați prins ideea. Căutăm să mâncăm cât mai puțin procesat și să gătim folosind în mare alimente de bază. 

Așa că aveam deja stocuri de făină, linte, fasole, mazăre, năut, alte legume congelate, la pește am mai suplimentat și la apă (eu sunt din aia cu apa alcalină  ).

Stocuri în mod real am făcut doar la 2 categorii de produse: laptele lui Constantin și medicamente.

Ceva îmi spune că ar trebui să mă preocupe și scutecele lui…. Voi ce părere aveți? Vreun sfat?

Ajută foarte, foarte mult să știi exact ce îți trebuie, ce mănâncă în mod real familia ta, să nu arunci cu banii aiurea pe ceea ce numesc eu ”comfort food” și să ai grijă să nu ți se strice mâncarea în frigider.

La cumpărături merge doar Spartan și face asta cam o dată la 2-3 zile, fiindcă avem un aprozar fain aproape de casă de unde luăm legume și fructe.

Cumpărăturile ”mari” le avem planificate pentru finele lunii, până atunci stăm liniștiți și consumăm ce avem deja în casă, conform meniului de dinainte stabilit.

Planificarea să trăiască!

 

cu 3 copii în casă

 

Eu m-am bucurat când au închis școlile. M-am bucurat enorm că urma să stau cu ei toată ziua și să îi pup, să îi zmotocesc, să facem teme, să ne jucăm….

I LOOOOVE being around kids, sunt addicted to kids, I love playing, mă pierd în jocuri cu ei, mă umple să facem toate minunile pământului împreună….

BUT.

După o săptămână am observat așa:

  • copiii au resimțit toată nebunia asta cu virusul, a fost nevoie să vorbim mult și foarte pe înțelesul lor ca să le mai risipim din temeri și să le mai răspundem la întrebări
  • le este dor de colegii de la școală/de prietenii din parc și faptul că nu știu când o să îi revadă le dă o stare de disconfort
  • Constantin – cel mai mic – pare cel mai afectat. Probabil a preluat din energia mea, fiindcă stă toată ziua lipit de mine, la pieptul meu (încă mai suge) și este foarte mârâit și, cum să zic…. este needy

Acum și în registru pozitiv, am făcut împreună un program și ne jucăm frumos de-a școala de acasă, unde toată lumea face teme împreună, citim, dăm dictări amuzante, pictăm, facem rachete, plantăm răsaduri…. Cam așa.

De la școală vin zilnic mesaje cu lecții de studiat și exerciții de făcut, așa că trebuie să ne organizăm dacă vrem să nu rămânem în urmă.

În afara orelor de studiu, mă bucur când îi văd că se plictisesc, fiindcă imediat urmează o descoperire, un joc nou, un AHA, mai ales că noi nu avem televizor și nici tablete.

Se joacă mult, citesc mult și îi scoatem afară la soare o dată pe zi.

Munca de acasă cu puii nu este cel mai ușor lucru. 

Eu am mult de scris/înregistrat/editat și ei nu sunt obișnuiți să fiu prezentă și inabordabilă pentru atât de multe ore pe zi.

În ultimele zile mi-am dat peste cap programul de somn cu un culcat foarte târziu, fiindcă lucrez după ce adorm ei – este ora 2:26 când scriu asta. 😀

Cheia pare să fie comunicarea cu Spartan, care a înțeles că acum ne concentrăm pe ceea ce lucrez eu și că este nevoie ca el să preia copiii, măcar pentru câteva ore pe zi.

 

necunoscute și posibile rezolvări

 

Veți observa că aleg să le numesc ”necunoscute”, iar nu ”probleme”. 🙂

Cea mai mare necunoscută a acestor zile are legătură cu munca.

Contractele mele s-au anulat fiindcă s-au anulat toate filmările și nu voi mai pleca din țară și se pune problema găsirii unui nou loc de muncă, de data asta în România.

Spartan este stay-at-home Dad de anul trecut, așa că și el s-a mobilizat acum și vedem care este cea mai bună opțiune.

Nici aici nu ne panicăm, fiindcă avem un fond de urgență pe care îl vom accesa și care ne poate susține câteva luni, fără probleme. Dar este clar că trebuie să găsim urgent o soluție. 

În ceea ce privește cursurile pe care le țin, opțiunea a fost simplă: trecem în online. 🙂

Deja țineam ședințele de consiliere pe internet, așa că îmi vine ușor să fac tranziția.

O altă necunoscută este vânzarea apartamentului.

Cu doar câteva zile înainte de izbucnirea nebuniei Covid, hotărâsem să scoatem la vânzare apartamentul meu, după o experiență…. câh cu niște chiriași și mai câh.

Am zis ”gata cu închirierea, îl vindem”.

Acum vine întrebarea la care încă nu am răspuns, poate aveți voi: should I sell or not?….

 

cum arată o zi de autoizolare la noi

 

Ne trezim devreme, nu lenevim în pat și ne apucăm de ale zilei, fiecare după cum are stabilit.

Eu îmi încep ziua cu slow morning-ul meu (1 oră de journaling, citit, meditație și alte chestii bune), nici un Covid de pe lumea asta nu o să mă facă să renunț la rutin amea de dimineață. 🙂

Ne discutăm programul de cu seară, așa încât toată lumea știe între ce ore tati pleacă sau mami are de lucru sau când se iese la plimbare.

Domnișoarele lucrează pentru școală dimineața, cam 2-3 ore, timp în care stau și eu lângă ele și fac treburi de rutină pe laptop sau scriu.

După prânz se iese afară vreo 2 ore, cât să prindă copiii soare. Eu nu am ieșit cu ei până acum, am stat să lucrez și cred că așa o să tot fie o vreme, până mai termin din ce am de făcut.

Urmează bucata de odihnă, somnic sau citit, iar apoi avem bucata de activități – pictăm, desenăm, inventăm, cercetăm, explorăm – urmată de seară, când toată lumea se joacă muuuuult.

Copiii se culcă cam târziu, iar eu la ore din astea indecente.

 

and now what? ce urmează?

 

Foarte bună întrebare….

Și eu aș vrea să știu. Un lucru este clar: eu am ales să nu mă ”informez”, nu mă uit pe facebook, nu mă uit la știri (nu avem televizor), nu caut pe google, nu vreau să văd statistici, nimic.

Sunt convinsă că dacă este ceva important, voi afla și fără să mă zbat pe net.

Citesc doar actualizările pe care anumite jurnale medicale le dau despre virus și evoluția studiilor preclinice, dezvoltarea de vaccinuri și simptomatologie – publicații de specialitate din străinătate – dar aleg să nu urmăresc statistici, morți, știri alarmiste, curcubee și cântat de la balcoane.

Acestea fiind spuse, încerc să îmi păstrez un echilibru și să cultiv o atitudine proactivă, de oportunitate, de deschidere față de schimbare, caut să fiu maleabilă și cerebrală, și evit în mod conștient supra-stimularea care poate conduce atât de ușor la panică.

Vreau să aud poveștile voasrte, la voi cum este, voi cum vă simțiți?

Vă copleșește toată povestea asta?

Vă sperie știrile?

Ați reușit să găsiți un punct de confort emoțional?

Cum sunteți?….

Hai să vorbim despre asta, este tare important să vorbim.

 

Câteva resurse numai bune de #autoizolare:

 

Cu drag,